Exista o manipulare intretinuta de catre cei care distorsioneaza Adevarul, dar putem gresi grav incercand sa-l recompunem din interior, neavand o imagine de ansamblu asupra tuturor pieselor "lipsa". Nu e deloc usor sa aduni informatii istorice ce se intind 2-3 secole in urma, cu privire la un subiect atat de important cum este manipularea, sa le pui cap la cap si sa extragi niste concluzii atat de valoroase, e cu mult mai greu cand incerci sa faci lucrul acesta "ducandu-te" 2-3 mii de ani in urma si de-a dreptul coplesitor cand cifrele se dubleaza, iar baza de date la care faci apel este ea insesi supusa manipularii.
Sa incepem cu dinozaurii: testarea fosilelor acestor animale cu radiocarbon a dus la o descoperire surprinzatoare – lipsa aproape completa a acestui element radioactiv existent in atmosfera terestra si care in timpul vietuirii unei fiinte este inspirat si inglobat in toate celulele din organism, inclusiv cele osoase. Cum rata de injumatatire a acestui element este de aprox. 5.730 ani, lipsa lui din ramasitele unui fost candva organism viu lasa loc la doua alternative ce merita bine analizate:
- 1. Provenienta acesteia de pe o planeta a carei atmosfera contine cantitati infime sau aproape deloc din acest element;
- 2. Plasarea perioadei vietuirii acesteia intr-un trecut foarte indepartat, de ordinul milioanelor de ani, pentru a da suficient timp dezintegrarii aproape complete a acestui izotop radioactiv - oamenii de stiinta imbratisand aproape in unanimitate aceasta concluzie atat de „evidenta” ca pe singura optiune posibila intr-o lume evolutionista, unde egoismul este socotit motor al existentei iar hazardul este ridicat la nivel de demiurg.

Dupa varsta „calculata” a acestor fosile a fost apreciata vechimea straturilor de roca in care acestea au fost gasite si creata o intreaga geografie bazata pe epoci multimilionare de existenta a vietii pe acest pamant. Cu toate ca la prima vedere aceasta teorie are „goluri” imense, - cum ar fi existenta a atat de putine fosile intr-o lume ce dureaza de milioane de ani, precum si lipsa cu desavarsire a oaselor vietatilor din etapele evolutive intermediare, ceea ce a dus la „inventarea” teoriei evolutiei in salturi,- totusi cei carora le place ideea insusirii puterii, suprematiei, destinului si dreptului de viata si de moarte asupra celor din jur, prezinta si cauta sa justifice cu tot dinadinsul justetea acestei filozofii, ca impunandu-se cu tot dinadinsul bunului simt, ca de altfel ideea sau notiunile de echitate sau morala, care nu au nevoie de a fi insusite vreunei divinitati, zic ei, pentru a gasi motivatie si putere de a le pune in practica. Ori a incerca sa inlaturi un mod de a gandi si a fi apeland la filozofia care i-a dat nastere este tot atat de absurd cu intreprinderea de a alimenta razboiul pentru a mentine pacea sau a constrange pe cineva sa te iubeasca.
Sa privim asupra primei alternative, care, pentru un observator clasic sau conventional pare la prima vedere cu totul absurda. Exista sau a existat o asemenea planeta a carei atmosfera sa contina o cantitate atat de mica din acest element, iar aceste animale ar fi putut proveni de acolo? Inainte de a scruta Universul pentru a gasi o asemenea planeta la mii de ani departare si a specula asupra unei posibile calatorii a acestor giganti pana la noi, sa privim prima data asupra celei mai apropiate de noi: Pamantul. In primul rand sa vedem cum se produce si de unde vine izotopul C14. Acest element radioactiv rezulta in urma interactiunii in straturile superioare ale atmosferei dintre razele solare de inalta frecventa si nucleele atomilor de azot. Atunci cand in urma acestei ciocniri unuia dintre protonii atomului de azot ii este dislocat un pozitron, ceea ce ramane este izotopul C14. Intrebarea care ne mai ramane este daca au existat sau puteau sa existe candva anumite conditii pe planeta noastra in care acest fenomen sa fi fost impiedicat de ceva anume? Si daca da, de ce fel de conditii? Probe de laborator ale bulelor de aer din bobitele de chihlimbar vechi de 5.000 de ani dovedesc existenta unor conditii in care presiunea atmosferica la nivelul solului era mult mai mare decat acum, ceea ce sugereaza existenta efectului balon la nivelul intregii atmosfere, rolul „peliculei de cauciuc” neputand reveni altcuiva decat unui imens strat de apa sub forma de vapori, ce primeau suficienta energie cinetica pentru a orbita la acea inaltime, de la cei doi luminatori, de zi si de noapte. La potop, acel fenomen distorsionat sau contestat de catre zeul evolutionismului, aceasta cantitate uriasa de apa s-a condensat, plound cu galeata timp de aproape 6 saptamani. Ignorarea sau contestarea unui asemenea fenomen descris cu acuratete in Cartea creatiei are stransa legatura cu inlaturarea din cadru a Creatorului insusi, si implicit cu contestarea existentei istorice a intruparii Sale in Isus Hristos, fapt atat de bine reusit prin tocmirea unor scrieri, socotite autentice in mod implicit, in ce priveste autorul si vechimea, in timp ce Biblia e socotita a fi cea masluita, atat in ce priveste vechimea, cat si autorul. Aceasta se datoreaza interpretarii data acesteia de catre cei ce-au prezentat ura drept iubire, moartea drept viata si minciuna drept adevar. Cea mai mare greseala pe care o putem face este ca impreuna cu minciuna sa aruncam si adevarul, pentru ca ceea ce ne ramane este tot minciuna.